Listeaza

CLUJ - Enigme si mituri

Clujul enigmatic

În judeţul Cluj există numeroase locuri şi lucruri misterioase. Una dintre cele mai misterioase locuri de pe mapamond este Pădurea Hoia-Baciu care ascunde o sumedenie de enigme, începând cu legenda locului. Legenda spune că prin părţile locului trăia un baci (de aici vine şi denumirea pădurii) care îşi păstorea liniştit turma. Într-o noapte, i-a dispărut ca prin farmec şi turma şi stâna. Ciobanul, nedumerit de cele întâmplate, a mers „cu un loc mai încolo” şi a purces la construirea unei noi stâne. Numai că, într-o bună zi, a apărut o turmă compusă din fiinţe ciudate, cu corp de oaie şi cap de femeie. Nerezistând şocului, bietul baci a înnebunit. Oamenii de prin partea locului povestesc la gura sobei despre lumini „necurate” ce pâlpâie deasupra pădurii, pitici păroşi ce poartă lămpaşe şi dispariţii de oameni. Pădurea Baciu a întrat pentru întâia oară în atenţia publicului larg în 1968. Atunci, Emil Barnea, împreună cu alte trei persoane au ieşit la iarbă verde în pădure. Era duminică, 18 august. El a observat, în jurul orei 13.23, un imens OZN, cu aspect metalic, care, după ce a planat deasupra pădurii, după o serie de manevre uluitoare, a dispărut în înaltul cerului. Martorul a reuşit să facă o serie de fotografii uluitoare, considerate a fi unele dintre cele mai reuşite fotografii OZN din cazuistica mondială. S-a stabilit că obiectul avea diametrul de circa 30 m. Nu vom insista asupra acestui caz, fiind extrem de cunoscut şi mediatizat. 34 de ani mai târziu, noi imagini, de data aceasta realizate cu o cameră video, au agitat din nou spiritele. În perioada 24 aprilie-9 mai 2002 au fost observate mai multe apariţii de OZN-uri deasupra Pădurii Baciu. Obiectele luminoase, de formă alungită (apreciate a avea circa 40 metri) au evoluat silenţios, timp de câteva minute deasupra pădurii. Doi clujeni, aflaţi pe balconul unui bloc, au reuşit să filmeze timp de 30 de secunde un obiect cilindric având o lungime de 50 de metri, care potrivit martorilor ar fi încercat să aterizeze în pădure. De peste cinci decenii s-a detectat prezenţa aproape continuă (indiferent de condiţiile meteo sau de anotimp) al acelui fenomen straniu, rareori vizibil, care se manifestă prin formaţiuni cu aspect plasmatic (sfere albe şi întunecate, emanaţii energetice şi chiar forme humanoide) care de multe ori par a avea un comportament inteligent. De-a lungul timpului s-au strâns mii de clişee relevând acest straniu fenomen şi nu este exclus să existe alte mii făcute de excursioniştii care au ignorat clişeele respective, considerându-le pur şi simplu defecte fotografice. Potrivit lui Adrian Pătruţ, de-a lungul anilor de cercetare regretaul biolog clujean Alexandru Sift a realizat între 45000 şi 60000 de clişee, multe dintre ele relevând fenomenele din Pădurea Baciu. Sift a obţinut, pe lângă fenomenele plasmatice „obişnuite” şi clişee reprezentând o serie de apariţii cu totul inexplicabile, cum ar fi fenomene care pur şi simplu creează în jurul lor un halou întunecat de parcă ar absorbi sau din contră ar respinge lumina, fiinţe humanoide etc. La Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca se află mai multe artefacte misterioase. Una dintre acestea este obiectul de aluminiu din Aiud descoperit la mare adâncime într-o carieră de piatră de lângă râul Mureş în 1974. S-a descoperit un obiect metalic şi câteva oase fosilizate (identificate ulterior ca fiind ale unui rinocer lânos, animal contemporan cu omul de Neanderthal). După curăţare s-a dovedit un artefact sub forma unei tălpi, cu două orificii (unul superior şi altul posterior, aceasta din urmă prezentând urme de filet). De asemenea, are două braţe posterioare. Greutatea sa este de 2,3 kg. şi are dimensiunile de 205x125x68 mm. A fost extrasă o carotă care a fost analizată la institutul de la Măgurele. Rezultatul a fost surprinzător. Obiectul este din aluminiu (89%), având drept „ingrediente” cupru (6,2%), siliciu (2,84%), zinc (1,81%) precum şi staniu, zircorniu, cadmiu, nichel, cobalt, bismut, argint, galiu. La puţin timp după această analiză şi un institut de specialitate din Lausanne (Elveţia) a ajuns la acelaşi rezultat. În plus, specialiştii elveţieni au adus noi detalii: datorită stratului de oxid gros, aluminiul este „îmbătrânit” şi i-au dat o vechime de minimum 300-400 de ani, deci cu mult înainte de descoperirea aluminiului în 1825! De asemenea, compoziţia nu este standard, fiind un aluminiu moale. Examinând obiectul de la Aiud, se poate lesne observa un strat gros, gălbui de oxid de aluminiu. Dar se ştie că aluminiul oxidează extrem de greu, formând acest strat protector în profunzime cu câţiva microni pe an, fapt care argumentează vechimea sa incontestabilă. Aici se află expus şi un aparat de zbor neobişnuit, „roata plutitoare” concepută de Martin Lajos şi care s-a ridicat 4 m de la pământ fiind angrenat de forţa musculară în data de 30 august 1896. Acest aparat consta din patru roţi cu palete, fixate pe un cadru de susţinere, ce puteau fi puse în mişcare toate deodată cu 1/10 CP (o zecime dintr-un cal-putere), pe baza forţei de pedalare, ceea ce permitea folosirea forţei musculare a omului. Persoana care sta în aparat acţionând cele două pedale, punea în mişcare, prin intermediul rulmenţilor celor patru perechi de pinioni conici, roţile cu palete, permiţând astfel ridicarea şi planarea aparatului. Cele patru sisteme de elice (palete) se deschideau şi se închideau succesiv, în aşa fel încât paletele să nu se atingă între ele, iar această deschidere succesivă imita bătaia aripilor păsărilor. Aici se mai află expuse celebrele plăci de lut ars, vechi de peste şase milenii, descoperite la Tărtăria şi conţinând o scriere de tip cuneiform. Una dintre ele avea formă rotundă (cu diametrul de 6 cm), fiind prevăzută cu o gaură în partea sa superioară, ceea ce sugera că avea un rol magic, fiind folosit mai mult ca sigur ca şi amuletă. Celelalte două plăcuţe aveau forma aproximativ dreptunghiulară, cu dimensiunea de 5,75 x 4,15, respectiv 6,8x3,7 cm. Dar ceea ce este mai şocant este faptul că pe tăbliţe se găsesc o serie de simboluri izbitor de asemănătoare cu scrierea cuneiformă sumeriană! Ne aflăm în faţa a două tipuri de scriere: una, o grafie figurativ-imagistică, iar alta, de scriere linear-alfabetică. Dincolo de simbolistica magică a reprezentărilor de pe tăbliţe, mai importante ni se par tentativele de descifrare a textului, menite a aduce puţină lumină privind vechimea şi rolul acestora. Mai mulţi istorici, luând drept bază primele scrieri liniare descoperite la Djemdet-Nasr  în Mesopotamia, au descifrat numele unui zeu local: Şane. Mai mult decât atât, s-a dedus că inscripţia de pe tăbliţa rotundă este următoarea: NUN KA  SA UGULA PI IDIM KARA I”, ceea ce în traducere înseamnă: „(De către cele) patru conducătoare (,) pentru chipul zeului Şane (,) cel mai în vârstă (conducătorul – sacerdotul) (,) în virtutea adâncei înţelepciuni (,) a fost ars (,) unul.” Janos Hermatta a făcut următoarele traduceri ale textelor de pe tăbliţele rectangulare, care ar suna cam în felul următor: „A dat din făgăduinţă zeului 5 vase cu unguent, 10 (măsuri) de orz, 10 cai, oraşul Unu” şi „Făină 60+10 (măsuri) / zeului Palil 20 măsuri regelui pontif; grâu 60+2 (măsuri) zeului Usmu / zeului Samos” Un alt obiect misterios se află la Mănăstirea Nicula din comuna Fizeşu Gherlii. Este vorba de icoana făcătoare de minuni „Maica Domnului Îndurătoarea” creaţie a preotului zugrav Luca de la Iclodu Mare din 1681 şi care a fost dăruită mănăstirii de nobilul Ioan Cupşa din Nicula în 1681. Mărturiile arată că icoana a lăcrimat continuu între 15 februarie şi 12 martie 1699. Există şi numeroase mărturii despre vindecări miraculoase.

Lumea fabuloasă a miturilor

În zona montană a judeţului (Munţii Bihor-Vlădeasa), în localităţile de la poale munţilor (Valea Ierii, Mărgău, Măguri-Răcătău etc.) mai circulă extrem de vii legende despre fiinţele fabuloase care populează mitologia Munţilor Apuseni. Balaurii sunt şerpi fabuloşi cu aripi, de obicei având mai multe capete şi sunt folosiţi de solomonari (fiinţe şamanice, aducătoare de ploaie) ca mijloace de transport; strigoii bântuie locurile izolate şi pot fi alungaţi prin ungerea clanţelor şi a tocurilor ferestrelor cu usturoi, iar în noaptea de Sfântul Gheorghe (Sân George) se adună la răspântii, călătorind pe cozi de mătură sau limbi de meliţe; păstorul lupilor este un hominid ciudat care poate porunci lupilor – există sărbătoarea lupinilor, zi de post şi în care se oferă daruri celor nevoiaşi pentru a îmblânzi inima Păstorului lupilor; un loc revenind obsedant în folclorul local este Chicera Comorii, loc care ascunde tezaure fabuloase, iar cel intrat suferă de adevărate distorsiuni spaţio-temporale; pricolicii şi tricolicii sunt fiinţe malefice sub formă de lup, posedaţi de dorinţa de a ucide şi de a distruge; omul-lup este acea persoană care dându-se de trei ori peste cap se poate metamorfoza în lup; spiriduşii sunt omuleţi miniaturali născuţi din dragostea vâlvelor cu pământenii şi care intraţi în slujba omului îi fac numeroase servicii; omul-pădurii este un gigant răuvoitor, de cele mai multe ori fiind acuzat de crimă şi canibalism; vâlvele sunt prezente pretutindeni în mitologia populară a locurilor (în păduri, hude – peşteri, ape etc.) şi sunt albe, adică bune sau negre şi rele. Iată doar câteva de asemenea făpturi fabuloase (între multe altele) care populează mitofolclorul din zona montană a judeţului Cluj.

Listeaza