Listeaza

PARCUL NATIONAL RETEZAT

1. PARCUL NAŢIONAL RETEZAT (jud. Hunedoara)

Rezervaţia naturală care constituie PARCUL NAŢIONAL RETEZAT , situată pe masivul muntos cu acelaşi nume (RETEZAT),  este primul parc naţoinal înfiinţat în România (din anul 1935) din iniţiativa savanţilor Emil Racoviţă şi Alexandru Borza.Din anul 1980 acest parc a intrat şi în reţeaua internaţională UNESCO de protejare a biosferei. Din cele 38.047 ha cât are acest parc, 2000 de hectare aparţin rezervaţiei ştiinţifice (zona Lacului Gemenele, Valea Dobrun, Tău Negru), o rezervaţie dotată cu un laborator ştiinţific alpin fără echivalent în România, situat în zona râului Rovina. Vizitarea zonei ştiinţifice nu se poate face decât cu aprobare de la Comisia Monumentelor Naturii de pe lângă Academia Română. Este cea mai mare rezervaţie ştiinţifică din România, inclusă în patrimonial UNESCO. Vârfuri semeţe de o rară frumuseţe (Peleaga – 2509 m, Păpuşa – 2502 m, Retezat – 2485 m) domină privirea călătorului. Alte zeci de vârfuri cuprinse între 1900 şi 2450 m le întâlneşti la mici distanţe unul de altul. 82 de lacuri şi tăuri alpine (cel mai adânc: Tăul Negru – 25,2 m; cele mai întinse: Bucura – 10,9 ha; Zănoaga şi Gemenele – 5 ha)punctează văile reflecând în oglinda lor cerul albastru sau furtuna care se apropie ameninţător. Păduri de gorun, fag, mesteacăn, molid, paltin de munte îşi întind braţele pentru a ne ocroti de vijelii . Există şi arbori ocrotiţi cum ar fi zâmbrul, azinul de munte etc.Aici există numeroase flori de munte pe care nu le mai poţi vedea niciunde în lume (se numesc plante endemice) şi plante din timpuri de mult dispărute ( se numesc plante relicte) majoritatea situându-se în aşa numitele  „circuri glaciare” adică nişte văi cu fundul rotund, săpate de gheţarii din epocile glaciare, care au curs prin aceste locuri (acum 15.000-20.000 de ani): bujor de munte sau smirdar, merişor, ienupăr pitic, floarea d ecolţ, genţiana, sângele voinicului, strugurii ursului... Animalele care vieţuiesc în acest parc sunt mai multe şi mai variate decât în oricare al punct al Europei: mistreţul, ursul, cerbul, râsul, pisica sălbatică, capra neagră, nevăstuica, şoimul călător, şorecarul, acvila de munte, vulturul sur şi brun vă poate oricând încânta ochiul. Pâraiele şi tăurile sunt săgetate de păstrăvi iar pe stâncile încălzite de soare s-ar putea să vedeţi şi vipere sperioase.

Biologul Ghiţă Groza terminase facultatea de biologie la Cluj în 1981. Apoi, aproape tot restul vieţii şi-l petrecuse printre florile, arborii, plantele de seră din grădina botanică a Clujului. Dar îşi aminteşte bine vara anului 1987 când, pentru a-şi îmbogăţii cunoştinţele şi a se minuna de unicitatea naturii, s-a dus la laboratorul ştiinţific din Retezat. Zi de zi bătea împreună cu cercetării locului potecile şi privea cu uimire la plante, fluturi, insecte, nori, ploi şi vânturi, ceruri albastre tăcute şi aprige furtuni de zăpadă în mijlocul verii. In ziua cu pricina se dusese singur. Mai fusese el singur pe acolo. Era o vale strîmtă, cu trunchiuri de molizi trântite la pământ de o vijelie istorică şi cu ruguri de zmeură împletindu-i pantalonii scâlciaţi de spini. Era linişte şi, un soare fierbinte, parcă mai fierbinte decât ar fi fost normal, îl ardea în ceafă. Era deja cu mîinile roşii de la zmeura răscoaptă care-i puşca între degetele mari. Am uitat să spun că a cest biolog, era unul mare, mare la propriu era sigur , avea 1,95 metri şi vreo sută două zeci de kile. . Pârâi o cracă în spatele lui. Nu-i dădu nici o importanţă. Se opri deodată locului şi privi curios printre crengile unui molid tânăr , de vreo 4 metri. Nu vedea bine. Se mai apropie un metru şi trase de-o creangă pentru a vedea mai bine Chiar atunci căzu în mirare. Mirarea fu prima sa reacţie. Un cap mare brun, cât un butoi, un bot umed şi  doi ochi aprinşi  ai unui urs îl priveau direct fără a scoate nici un zgomot decât o răsuflare uşoară, aproape imperceptibilă. Doar după câteva secunde simţi cum un val de frică i se întinde treptat peste creier, umezindu-i privirea şi înţelegerea. Dar totul nu dură decât 10 secunde,( după ceas); ursul se întoarse cu calm cu spatele la el şi îşi croi drum peste butucii putrezi dar nu înaite de a slobozi un vânt puturos pe care un curent de aer îl aduse drept în faţa omului. Ghiţă Groza mai rămase aşa vreo cinci minute până când vălul de frică de pe creier i se mai rări după care îl înfundă râsul. Un râs sughiţat. Râdea la amintirea imediată a vântului de urs şi la prezenţa umezelii din pantaloni. Atunci n-a scos un cuvânt către colegi, de fapt el nici nu era prea vorbăreţ din fire, aşa că nu l-au suspectat de nimic. Doar în seara în care urma să plece acasă, după câteva gături bune de vinars de prune, le-a povestit colegilor  întâmplarea. „A, Maria, ursoaica Maria, păi ea nu ne-a deranjat niciodată cu nimic, o cunoaştem de vreo 10 ani, i-am hrănit şi puii...” Dar explicaţia asta nu a fost de ajuns pentru a opri hohotele de râs ale colegilor, hohote de care în cele din urmă s-a molipsit şi el.

Acces: Dispre Ardeal – Trebuie să ajungeţi în oraşul Simeria (10 km de la Deva sau 60 km de la Alba Iulia). Din Simeria vă deplasaţi spre sud, pe DN 66/E79, 30 km până la oraşul Haţeg. De aici veţi putea merge spre Caransebeş, pe DN 68 şi după 25 km indicatoarele vă vor trimite spre stânga spre localitatea Râu de Mori  de unde se poate ajunge în Munţii Retezet pe un drum forestier (circa 20 km). Dar dacă din Haţeg mergeţi spre Petroşani pe DN 66/E79, la circa 7 km ajungeţi în comuna Ohaba de sub Piatră, de unde, spre dreapta, vă îndreptaţi spre Nucşoara – Retezat (circa 25 km). Dinspre Banat se poate veni prin Caransebeş – Haţeg sau prin Deva –Simeria.Pentru cazare şi masă veţi întâlni o serie de cabane sau case agroturistice. Binenţeles că există şi alternativa corturi. Dacă vă deplasaţi din sudul ţării, este bine să ajungeţi la Tg. Jiu, de unde pe Valea Jiului (un defileu cu un peisaj excepţional), ajungeţi aproape de Petroşani, de unde  o luaţi spre stânga spre Lupeni, Câmpul lui Neag circa 30 km. De la Câmpul lui Neag mergeţi pe un drum pietruit şi, pe dreapta veţi ajunge la Complexul Turistic CHEILE BUŢII, , un loc de cazare şi masă total contrastant cu peisajul dezolant din localităţile miniere de pe valea Jiului de Vest. Condiţii de cazare cu apă caldă, restaurant clasic şi restaurant rustic.Pe Valea Morii în sus veţi ajunge la cabana Buta şi apoi în rezervaţie.

De ţinut minte: într-o rezervaţie, mai mult decât oriunde, comportamentul civilizat, de protecţie a naturii (nu faci foc oriunde, nu tai orice copac, nu faci braconaj, nu arunci gunoaie ci le aduni etc) este nu numai recomandat ci şi protejat de lege. Paznicii rezervaţiei vă pot amenda usturător dacă nu respectaţi regulile de mai sus.

Mircea ARIES

Listeaza