Listeaza

REZERVATIA CHEILE TURIZII

CHEILE TURZII

           Cheile Turzii este o rezervaţie naturală mixtă cu o suprafaţă de 125 hectare, înfiinţată încă din anul 1938, situată pe o tăietură gigantică în calcarele jurasice ale Culmii Petreştilor în N-Estul munţilor Trascău-Apuseni Pentru a ajunge în această adevărată ţară a castelelor naturale, trebuie în primul rând să ajungeţi la Turda. Dinspre Cluj sunt 32 de km pe DN 1, de la Tîrgu Mureş sunt 72 km pe DN 15 iar de la Alba Iulia aveţi de parcurs 64 km până la Turda. Dacă sunteţi din zona Oradea vă recomand să vă deplasaţi tot prin Cluj pe DN 1 (180 km până la Turda) deoarece o încercare, deocamdată, pe ruta Oradea-Ştei-Cîmpeni-Turda (DN 76 şi DN 75) vă duce pe o rută şi mai lungă, 230 km, dar dacă aveţi suficient timp merită să optaţi pentru acest traseu datorită peisajelor montane excepţionale pe care le străbate. Dar dacă nu vă veţi deplasa cu automobilul ci cu trenul, atunci va trebui să ajungeţi în gara Cîmpia Turzii deoarece Turda nu dispune de gară de persoane pe linie normală. Din Cîmpia Turzii luaţi autobuzul până la autogara Turda. Din Turda veţi putea să ajungeţi la Cheile Turzii cel mai rapid cu automobilul proprietate personală sau al prietenilor. Vă îndreptaţi din Turda către Alba Iulia apoi , la ieşire din oraş, la circa1 km , veţi întâlni intersecţia spre dreapta cître oraşele Cîmpeni şi Ştei. Pe acolo o luaţi şi dumneavoastră. Treceţi repede prin localitatea Mihai Viteazul, o comună mare cu circa 11000 de locuitori, în apropierea căreia a căzut voievodul Mihai Viteazul la 1601, după ce făurise prima mare unire a românilor. Dar aceasta este altă poveste şi chiar am un manuscris original pe care vi-l voi prezenta când voi scrie numai despre această comună. Deci ieşiţi din comună şi la circa 500 m de ultima casă, dacă întâlniţi un indicator „spre Cheile Turzii” dar şi dacă nu întâlniţi indicatorul, o luaţi din drumul principal, la dreapta pe un drum sfaltat. Veţi trece un pod jalnic peste râul Arieş, îngust, doar pentru o singură maşină, un pod de beton „deşelat” de camioanele grele care cară ghips (sulfat de calciu) de la cariera din apropierea Cheilor Turzii pentru fabrica de ipsos de la Turda. Nu vă speriaţi, nu o să se prăbuşească, deocamdată.Dincolo de pod se află satul Cheia. Drumul trece prin sat în câteva curbe, fiind  asfaltat  încă 1 km. Este un drum cu panta mare şi destul de deteriorat de aceleaşi camioane. După ce treceţi de satul Cheia şi de cariera de ghips, la 200 de metri, dispare asfaltul şi rămâne doar un drum cu pietriş mărunt de carieră. După terminarea pantei trebuie neapărat să vă opriţi pentru a admira măreţia Cheilor Turzii, o crestătură gigantică albă în verdele pădurilor din jur. Ca să ajungeţi în apropierea lor aveţi două variante: lăsaţi maşina, dacă nu aveţi prea multă experienţă şi vă deplasaţi pe jos coborând în fundul unei chiuvete imense unde ceilalţi turişti şi-au înşirat corturile şi maşinile iar firele de fum de la focul de grătar colorează peisaşul cu pete albăstrui. Majoritatea turiştilor se înşiră pe lângă şarpele argintiu al văii Hăşdate cea care a făurit de-a lungul a sute de mii de ani aceste chei. Dacă însă ai experienţă la şofat, vei coborâ cei 1500 de metri de drum tip forestier, în serpentine şi cu o pantă foarte abruptă (peste 20%). Dacă timpul este ploios sau este iarnă vă recomand să nu coborâţi cu maşina decât dacă aceasta este o maşină de teren.

        Cheile Turzii este locul preferat al turdenilor pentru weekend. Fiind doar la 8 km de oraş, cu maşina, sau la 5 km pe  jos,sute de turişti invadează aceste locuri, în special vara , la sfârşit de săptămână. Majoritatea se opresc la intrarea în chei, pa malul apei, unde „frig” un grătar şi beau o bere. Puţini cunosc însă semnificaţiile ştiinţifice şi implicaţiile sentimentale ale acestor locuri.

         Ştiinţific vorbind aceste chei au o lungime de 2900 m, defileul propriu-zis având 1630 m. Între vârful cel mai înalt, Culmea Mănăstirii (unde a fost o veche mănăstire distrusă) de 794 m şi punctul cel mai jos , din vale, de 45o m, este o diferenţă de nivel de aproape 350 m. Într-adevăr, în interiorul cheilor sunt unii pereţi verticali care se apropie de 300 de metri ! Este un excelent laborator-şcoală pentru alpinişti. Într-o zi de vară am văzut aici autoturisme din Dâmboviţa, Argeş, Neamţ, Vaslui dar şi din Ungaria, Germania şi Italia. Însă aici au fost alpinişti din toată lumea, chiar şi din Noua Zeelandă ! În arealul restrîns al acetsei rezervaţi, de numai 175 ha s-au identificat peste 70 specii de păsări,animale şi reptile şi 997 specii de plante adică aproape o treime din numărule de specii de plante de pe teritoriul României! Printre vizitatorii frecvenţi ai acestei zone se află şi vânătorii de fluturi deoarece aici s-au descoperit specii foarte rare din aceste insecte cum este Phibalopterix, o specie de fluturi care nu se mai găseşte decât în munţii Urali şi la Fiume, Italia. Tot aici există o specie de usturoi sălbatic foarte rară, Allium obliquum, unic în Europa. El mai creşte doar în Turkmenistan. Datorită conformaţiei sale de cetate inexpugnabilă, Cheile Turzii a adăpostit oameni încă de la începutul istoriei umane.  Într-una din cele peste 60 de peşteri existente aici, Peştera Călăştur dar şi în peşterile numite a Morarilor şi Binder au fost identificate urme de vieţuire din paleoliticul mijlociu (100.000-40.000 ani), aşa numita cultură musteriană. De menţionat însă că în apropiere, la intrare în chei, într-o peşteră în alabastru din Dealul Alb, s-au descoperit urme de locuire şi mai vechi, din paleoliticul inferior (1.000.000-100.000 de ani), cu vetre de foc şi unelte de silex din cultura Prundu şi fosile de rinocer şi de cal din aceeaşi perioadă. Din zona Cheilor Turzii s-a exploatat în cariere, piatră pentru drumul imperial din timpul ocupaţiei romane (acum 1850 de ani) care lega Apulum (Alba Iulia) de Napoca (Cluj) şi ca materiale de bază pentru realizarea de monumente de sculpută romane.Cea mai veche inscripţie a unui vizitator al cheilor pare a fi cea din Peştera Binder:”H.F.V. PATO 1514”şi ne-a fost prezentată de un adevărat veteran al acestor locuri, ADI CHIFU, care la 39 de ani are 25 de ani de mărşăluit prin aceste locuri, ca alpinist, salvamontist, biciclist, fiind acum un fel de factotum al Cheilor Turzii. Dacă îl căutaţi acasă, în Turda pe str.Republicii nr. 14, şansele sunt mici să-l găsiţi. Mai bine întrebaţi la tel. 0264-315230, la nişte prieteni, ori chiar când aţi ajuns în chei,  la cabana veche. El vă va fi un ghid cu adevărat profesionist.

       După cum spuneam mai sus aceste chei au fost săpate de râul Hăşdate care, venind de pe nişte roci friabile (argile,marne) au tăiat creasta de calcare de-a  lungul a milioane de ani atât datorită ridicării acestora în evoluţia geologică cât şi coborârii nivelului râului Arieş în care se varsă. Legenda ne spune însă că această despicătură a fost făcută de către calul lui Alexandru Macedon, Ducipal, care a lovit cu copita creasta muntelui pentru a-şi duce stăpânul în campania de cucerire a Daciei. Binenţeles că procesul nu a fost lent şi simplu. Este posibil ca în amonte de creasta de calcare să fi existat la un moment dat un lac. O legendă foarte veche vorbeşte despre „fetele de apă de la Cheile Turzii”(un fel de sirene de apă dulce) care trăiau în lacul de la Cheile Turzii „prin timpul bătrânilor” .Aceste fete de apă „horeau (cântau) şi coseau foarte frumos şi de-atunci au rămas horile şi cusăturile pe pânză „ . Aceste chei nu sunt singurele din această zonă.Creasta de calcare în care s-au format a mai favorizat apariţia a încă şase chei dar nici una dintre ele nu sunt atât de spectaculoase.

Până în 1974 a funcţionat aici una dintre cele mai vechi mori de apă din zonă , construită la 1713 de o familie de lemnari din localitatea Tureni. Cerealele erau aduse  din satele apropiate, de cele mai multe ori, chiar de către morari.Ultimul morar, Pop Ştefan, a locuit  cu familia 44 de ani în această moară iar din 1972, când a trebuit să plece, se tot luptă prin tribunale pentru a-şi recupera o parte din bunurile luate de regimul comunist.

Cabana care există acum aici are şi ea o adevărată istorie. Ea a aparţinut societăţii maghiare „Carpatina ardeleană” iar la unirea din 1918 a fost arsă de către români.Apoi, în perioada interbelică a fost refăcută şi la inaugurarea ei s-a făcut o slujbă cu 20 de preoţi, atât în limba maghiară cât şi în limba română iar oamenii din partea locului au băut şi au mâncat pa banii boierilor o zi şi o noapte ! În prezent vă puteţi caza la această cabană în condiţii rezonabile. Aici puteţi practica în bune condiţii alpinismul , speologia, pescuitul, ciclismul montan dar puteţi să vă lansaţi şi cu parapanta sau cu deltaplanul , fiind unul din locurile preferate ale pasionaţilor de sporturi aeriene. Studenţii la biologie sau la istorie sunt şi ei mereu prezenţi aici. Doar o simplă plimbare pe cărarea amenajată printre stâncile cheilor şi peste punţile amplasate peste râul Hăşdate o să vă dea o satisfacţie suficient de mare ca să nu uitaţi aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu!

Călătorule, în final , dacă treci prin Cheile Turzii, te rog acelaşi lucru  care te roagă şi cei de la cabană:”Nu lăsa după tine ce nu a fost când ai venit!”

Mircea Arieş 

 

Listeaza