Listeaza

TRASEUL II: RÂMNICU VÂLCEA – TÂRGU JIU – TISMANA

TRASEUL II

RÂMNICU VÂLCEA – HOREZU – POLOVRAGI – NOVACI – BUMBEŞTI PIŢIC – TÂRGU JIU – TISMANA (167  km)

Pornim şi pe acest traseu din municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea, un frumos oraş atestat din 1370 unde putem vizita Complexul arhitectonic al Episcopiei Râmnicului datând din sec. XVII – XIX, biserica „Sf. Nicolae” construită în 1504 şi pictată de Grigore Zugravu şi Gh. Tattarescu (în această biserică au fost ucişi Radu de la Afumaţi şi fiul său Vlad de către postelnicul Drăgan şi vornicul Neagoe), bisericile „Sf. Dumitru” (sec. XIV – XV), „Cuvioasa Paraschiva” (1557-1587), biserica „Buna Vestire” (1509-1510), biserici din sec XVIII – XIX, Schitul Cetăţuia construit în 1860 cu picturi de Gh. Tattarescu, fântâna Ştirbei (1853), lacul de acumulare Râmnicu Vâlcea cu frumoasa zonă de agrement „Ostroveni” şi cu posibilităţi de practicare a sporturilor nautice. (Punct de legătură cu Traseele I şi III). La numai 5 km ajungem în oraşul Ocnele Mari, staţiune balneoclimaterică unde primele pavilioane balneare au fost construite în 1894, staţiunea intrând în circuitul balnear în 1929, deşi apele sărate de aici au fost folosite în scop terapeutic încă din sec. XVIII, exploatarea sării fiind începută încă din perioada romană. În staţiune există un lac sărat având o suprafaţă de 1.000 mp şi o adâncime maximă de 3 m, fiind unanim recunoscut pentru apele sărate de mare concentraţie (216,3 g/l). De asemenea, nămolul sapropelic are calităţi terapeutice deosebite. În staţiune se tratează afecţiunile reumatismale, ginecologice, cardiovasculare, dermatologice etc. În 1963 exploatare obişnuită a sării este oprită pentru a se folosi metoda injectării apei şi extragerea saramurei, în localitate existând o astfel de salină, de unde apa sărată de mare concentraţie este transportată la Combinatul chimic Govora. În ultimii ani s-au produs numeroase alunecări de teren datorită prăbuşirii unor saline. În oraş mai există şi alte atracţii: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. XVI – XVIII) şi  Biserica Domnească „Sf. Gheorghe” (sec. XVII). Ne continuăm drumul spre vest şi după alţi 23 km ajungem într-o altă staţiune renumită, oraşul Băile Govora, renumite mai ales pentru apele minerale cloruro-sodice, cunoscute şi folosite încă din sec. XIX. Aceste ape, plus ambianţa liniştită, sedativă atrage anual mii de oameni suferind de numeroase afecţiuni: reumatismale, respiratorii, ginecologice, neurologice periferice şi centrale etc. În oraş putem vizita Mănăstirea Govora (1440-1496), cu  catapeteasma pictată pe fond de aur şi vechea tipografie care funcţionează şi astăzi, Hotelul Palace (sec. XIX) sau Pavilionul Băilor (sec. XIX). După alţi numai 3 km ne oprim din nou, de data aceasta în satul Pietrari pentru a vedea două frumoase biserici din lemn, „Sf. Nicolae” datând din 1737 şi „Sf. Voievozi” construită în 1865. Parcurgem pe frumosul drum submontan 24 km şi ajungem în oraşul Horezu, renumit în lumea întreagă pentru ceramica populară smălţuită şi prin vestitul „cocoş de Horezu” de pe aceasta, devenit un veritabil simbol al locului. Aici putem vedea şi Complexul Mănăstiresc Hurezi, monument intrat în patrimoniul UNESCO prin remarcabilele monumente arhitectonice în stil brâncovenesc: biserica „Naşterea Maicii Domnului”, ctitorită de Constantin Brâncoveanu în 1690-1696 care păstrează picturile originare executate de Preda, Nicolae şi Ionache, biserica „Sfinţii Împăraţi”, ctitorită de Constantin Brâncoveanu în 1690-1693 şi construită de Manea Zidarul, Istrate Lemnarul şi Caragea Vucaşin Pietrarul. Este cea mai remarcabilă construcţie în stil brâncovenesc, păstrându-se picturile originare executate în 1693-1703 de meşterul grec Constantinos, picturi din care iese în evidenţă tabloul votiv al ctitorului alături de familie. Părăsim drumul naţional şi cotind spre nord-vest pe drumul judeţean, după 5 km ajungem în satul Vaideeni, centru etnografic (cojoace brodate) unde putem vedea mai multe angrenaje tehnologice vechi din sec. XIX: un joagăr hidraulic, o moară de apă, un darac şi o piuă. Aici se mai află biserica din lemn „Cuvioasa Parascheva” construită între 1872-1877, iar amatorii de peşte au la dispoziţie un eleşteu de 800 mp. Mergem spre vest şi după 15 km oprim în satul Polovragi, plin de obiective turistice remarcabile: aici se află un arborete de castan comestibil, vestigiile unei cetăţi dacice de tip „dava“ din sec. II-I î.Cr., Mănăstirea de maici ctitorită în 1504-1505 care posedă o colecţie de icoane pe sticlă şi lemn de sec. XVIII-XIX şi o bibliotecă valoroasă în limbile română, greacă, slavonă, manuscrise de muzică psaltică de la 1863, etc., biserica „Adormirea Maicii Domnului“ construită în 1684, cu picturi murale în stil brâncovenesc datând din 1702-1703, pictate de zugravii: Constantinos, Andrei, Gheorghe, Istrate şi Hranite, formaţi la şcoala de zugravi de la Hurez, biserica bolniţei având hramul „Sfântul Nicolae“, în stil bizantin (1731-1732), cu picturi murale interioare executate de Gheorghe şi Ioan în 1738 şi biserica din lemn „Sfântul Nicolae“ (1806). Dar cea mai mare atracţie este Peştera Polovragi, una dintre cele mai cunoscute peşteri din România datorită legendelor potrivit cărora aici s-ar fi retras regele dac Zalmolxis. De altfel, în peşteră se află două formaţiuni denumite plastic „Jilţul lui Zalmolxis” şi „Jilţul lui Decebal”. Peştera are o lungime totală de peste 9.300 m şi are numeroase stalactite, stalagmite şi concreţiuni, multe distruse de vizitatori de-a lungul secolelor. Parcurgem doar 4 km şi oprim în satul Baia de Fier, frumoasă zonă montană, renumită pentru carstul său. Aici se află şi celebra Peşteră a Muierilor. Legendele spun că în vechime aici erau adăpostite femeile în timpul năvălirilor tătare. Alte legende vorbesc despre faptul că aici ar fi fost un loc de iniţiere al tinerelor fete pubere. Peştera este o reţea de galerii însumând 3.566 m. Există numeroase săli deosebit de frumoase: „Sala Altarului”, „Galeria Electrificată” (cu numeroase concreţiuni de pe tavan), „Sala Turcului” (stalagmite uriaşe, domuri, cruste parietale, concreţiuni cu forme umanoide – „Cadâna”, „Moş Crăciun”, „Turcul” etc.), „Sala Minunilor” (microgururi, stalagmite şi stalactite), „Sala Perlelor” (cu „Vălul Muierii”, o splendidă draperie ondulată de calcit) etc. S-au descoperit peste 100 de cranii de urs de peşteră, precum şi urme de locuire umană din perioada paleoliticului mijlociu (unelte de silex), ceramică de tip Coţofeni, obiecte de bronz şi aramă etc. Este importantă şi din punct de vedere biospeologic. Aici se află şi Peştera Pârcălabului în care s-au descoperit valoroase picturi rupestre datând din neolitic reprezentând figuri umane adorând soarele, motive solare, motive geometrice etc. Mai parcurgem 15 km şi ajungem în oraşul Novaci unde se află 3 frumoase biserici din lemn:  „Sf. Dumitru” datând din sec. XVIII, în satul Hiriceşti  „Sf. Voievozi” construită în 1758, iar în satul Berceşti. „Intrarea În Biserică” datând 1834. În apropiere se află pădurea Dumbrava, alcătuită din gorun, unde anual, la finele lunii mai are loc serbarea populară ciobănească „Urcatul oilor la munte”. Virăm spre sud şi după 13 km ajungem în satul Bumbeşti-Piţic unde sunt trei foarte valoroase biserici din lemn: în satul Cârligei „Cuvioasa Parascheva” construită în 1640 şi refăcută în 1833, în satul Poienari „Intrarea în Biserică” datând din 1834 şi „Cuvioasa Parascheva” construită în 1816. Tot aici putem vedea şi un han de la înc. sec. XX. Mergem pe drumul naţional spre sud-vest şi după 5 km ajungem în satul Bengeşti unde putem vizita biserica fortificată „Sf. Arhangheli”, ctitorită de boierul Stoica Bengescu în 1729. Se remarcă coloanele şi încadramentele rafinat sculptate, precum şi picturile interioare executate în 1732 cu un remarcabil tablou votiv al familiei ctitorului şi biserica „Sf. Ilie”, construită în 1732 şi păstrând picturile originare. Ne continuăm drumul 14 km şi în satul Scoarţa putem vedea bisericile din lemn „Sf. Treime” (1700), „Buna Vestire” (1719), „Duminica Tomei” (1740), „Sf. Nicolae” (1781), „Sf. Gheorghe” (1798) şi „Naşterea Maicii Domnului-Gorgaia” (mijl. sec. XIX). Nu ne mai rămân de parcurs decât 17 km spre vest pentru a ajunge în municipiul reşedinţă de judeţ Târgu Jiu (Punct de legătură cu traseele III şi IV). Acest loc este renumit în întreaga lume pentru Ansamblul monumental în aer liber Constantin Brâncuşi: „Masa tăcerii”, „Coloana infinitului”, „Poarta sărutului”, „Masa sufletelor”. Mai putem vizita Catedrala Domnească construită între 1748 – 1764 şi pictată în stil renascentist de Mişu Popp şi Iosif Keber (1854 – 1855), biserica „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1746 – 1747), Ansamblul arhitectural Cornea Brăiloiu  (Biserica „Adormira Maicii Domnului” construită între 1694 – 1700 şi Casa Brăiloiu, fortificată datând din 1699 – 1710), Prefectura veche (1875), casa pitarului Măldărescu (1710), casa slugerului Gănescu (sec. XVIII), unde a locuit Constantin Brâncuşi între 1937 – 1938, fântâna „Sâmboteanu”  din sec. XVIII şi ceasul solar polonez datând din 1940.

- 12 km - Runcu.  Acces spre nord, (5 km). de pe Traseul II, înainte de a ajunge la Arcani. Sat. Aici putem vizita biserica din sec. XVII atribuită fiicei lui Mihai Viteazul, domniţa Florica, rezervaţiile naturale „Izbucul Jaleşul“, „Gropul Sec“, „Răchiţeaua“ şi spectaculoasele şi sălbaticele „Cheile Runcului (sau Sohodolului)“, în masivul calcaros din zonă există un număr mare de peşteri şi avene, unele avene atingând adâncimi de aproape 150 m. Peştera Gârla Vacii a cărei galerii însumează o lungime totală de 750 m, adăposteşte o bogată faună cavernicolă. Muzeul etnografic (în satul Dobriţa).

 Revenim la ruta principală şi după 5 km ajungem în satul Arcani unde putem vizita un cochet muzeu de etnografie locală, biserica din lemn „Sf. Nicolae” construită între 1708-1710 şi care păstrează picturile interioare din 1877-1878 şi biserica din zid „Sf. Voievozi” datând din sec. XVIII. După doar 10 km poposim în satul Peştişani, unde în Hobiţa putem vedea Muzeul memorial Constantin Brâncuşi, amenajat în casa natală a marelui sculptor. Mai putem vizita bisericile din lemn „Cuvioasa Parascheva” construită în 1735 şi „Înălţarea Domnului” datând din 1815 şi în Hobiţa biserica de zid „Intrarea în Biserică” (1822), printre ctitori figurând şi Ioan, bunicul lui Constantin Brâncuşi. De aici ne mai despart doar 8 km de capătul traseului nostru, oraşul Tismana. La capătul călătoriei noastre avem parte de numeroase obiective turistice demne de văzut: aici se află o păstrăvărie şi este o zonă de interes cinegetic. Este şi un important centru de produse artizanale (covoare olteneşti). Putem vizita şi valorosul Muzeu de artă religioasă cu obiecte vestimentare, de cult, icoane, carte veche. Aici se află şi Complexul monahal de maici Tismana ctitorită între 1375-1378 şi reconstruită între 1495-1508, refăcută în 1542 şi cu picturi din 1732, apoi 1766 şi 1742, cu biserică iniţială din lemn de tisă, ulterior din zid (1385, transformată între 1844-1849 în stil neogotic, reparată în 1861, 1955-1956 şi 1980-1989) pe locul celei vechi. În faţa bisericii se află mormântul lui Nicodim (personalitate a ortodoxiei). În cimitirul mănăstirii putem vizita şi o mică biserică cu vitralii donate de familia poetului George Coşbuc. Schitul Cioclovina (aparţine de mânăstirea Tismana) cu biserică având hramul „Buna Vestire“ datând din 1720 (frescele sunt originare). Biserica din lemn „Naşterea Maicii Domnului“ (din 1764 refăcută între 1939-1945) în satul Gornoviţa, biserica din lemn „Sfântul Andrei“ (din sec.XVIII, cu adăugiri din 1897) în satul Pocruia şi biserica din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ (din1809) în satul Sohodol. Din Tismana avem acces la zona carstică a Munţilor Vâlcan unde putem vedea Peştera Fuşteica  lungă de 516 m. Este locuită de o numeroasă colonie de lilieci şi este importantă din punct de vedere biospeologic, aici existând şi trei specii troglobionte, Peştera de la Mănăstirea Tismana unde în timpul ultimului Război Mondial aici a fost ascuns tezaurul Băncii Naţionale a României. A fost folosit de-a lungul timpului de numeroşi călugări sihaştri. Are o lungime de 200 m şi este o peşteră activă. Este importantă din punct de vedere biospeologic, aici trăind 5 specii troglobionte şi Peştera de la Gura Plaiului cu o lungime de 150 m şi care se remarcă prin numeroasele formaţiuni de calcită, fiind importantă din punct de vedere biospeologic.

Listeaza