Listeaza

TRASEUL III: PE URMELE LUI KÉRABAN

TRASEUL III: PE URMELE LUI KÉRABAN

NEGRU VODÃ – COBADIN – MEDGIDIA – BABADAG – TULCEA – PLAURU

 

Accesul pe traseu. Din est: DN 38 (Constanţa – Negru Vodã); Din vest: DN 3, DL (Cãlãraşi – Negru Vodã)

    Kéraban, prosperul om de afaceri din Istanbul, îl invitã la cinã pe partenerul sãu de afaceri, olandezul Van Mitten. Acesta aflã cu stupoare cã pentru a traversa Bosforul trebuie sã plãteascã zece parale. Revoltat, decide sã facã ocolul Mãrii Negre cu diligenţa. El este însoţit, mai mult din ambiţie de Van Mitten, şi obligatoriu de cei doi valeţi, Bruno şi Nizid. La Odessa, încãpãţânatul turc îl ia cu ei pe Ahmed, logodnicul nepoatei lui Kéraban, frumoasa Amasia. Însã, în lipsa bãrbaţilor, fiorosul Yarhud o rãpeşte pe turcoaicã. Dupã multe peripeţii, vaporul unde este ţinutã ostatecã se scufundã în timpul unei furtuni şi Amasia este salvatã (e greu de ghicit!) tocmai de Ahmed. Cãlãtoria continuã fie cu diliginţa, fie cu trenul (spre marea oroare a lui Kéraban) fie cu cãruţa trasã de cãmile (!), fie într-o simplã şaretã. Înainte de Constantinopol, vesela echipã este atacatã de bandiţii lui Yarhud, dar eroii pozitivi înving, rãufãcãtorii fiind nimiciţi. Înainte de un happy-end previzibil, mai are loc un moment de suspans. Refuzând din nou sã plãteascã tribut de traversare, Kéraban, pentru a ajunge la cununia celor doi îndrãgostiþi, trece peste Bosfor pe o frânghie, fiind purtat într-o roabã de un vestit circar şi atlet pe numele de Storchi. Traseul nostru ne poartã pe drumul fãcut de eroii romanului pe plaiurile Dobrogei.

 

0 km. – Negru Vodã. Oraş (5560 loc.). Staţie c.f. Punct de trecere a frontierei spre Bulgaria. Obiective turistice: Rezervaţia cinegeticã Pãdurea Negru Vodã.

43 km. – COBADIN. Sat. Staţie c.f. Punct fosilifer.

    Ajunşi în zona Negru Vodã – Cobadin, în vastul şi rodnicul Podiş al Dobrogei, eroii lui Verne îşi continuã aventurosul drum de-a lungul ţãrmurilor Mãrii Negre. „Dar cum la sud de calea feratã, ţinutul e vizibil acelaşi ca la nord, din punct de vedere topografic se poate spune cã şesurile dobrogene iau naştere la poalele ultimelor verigi ale lanţului Balcanilor. Turcii numesc „ţara bunã” acest pãmânt roditor. E strãbãtut de pãstori tãtari, dar populaţia este preponderent valahã în partea din preajma fluviului, porţiune alcãtuitã dintr-o înlãnţuire de podişuri care se întind pânã la pãdurile de la gurile Dunãrii” (J. Verne).

58 km. – Murfatlar(Basarabi). Oraş. Staţie c.f. Port la Canalul Dunãre – Marea Neagrã. Complexul rupestru paleocreştin Murfatlar(Basarabi) (sec. IX-X) cu zgrafii de mare valoare istoricã. Pezervaţia forestierã Pãdurea Murfatlar (stejar pufos, cãrpiniţã). Rezervaţia floristicã Fântâniţa-Murfatlar (specii rare, broaşte ţestoase dobrogene). Podgoria Murfatlar. Cramã renumitã. Muzeul viticulturii.

76 km. – MEDGIDIA. Municipiu (46243 loc.). Staţie c.f. Port la Canalul Dunãre-Marea Neagrã. Obiective turistice: Geamia (1859-1865). Biserica Sf. Petru şi Pavel. Gara (1860). Muzeu de artã. Centru viticol.

    În cele din urmã, eroii noştri ajung la Medgidia. „Între Cernavodã şi Constanţa, unde pe o linie scurtã de 15-16 leghe circulã un tren cu plecarea de la Cernavodã” (J. Verne). Într-adevãr, în momentul scrierii romanului, extraordinarul pod feroviar de la Cernavodã, conceput de A. Saligny, se afla doar pe planşetele inginerilor. Tocmai datoritã acestei cãi ferate, încãpãţânatul Kéraban are o rãbufnire de furie. „Strãbãturã 24 de leghe în 12 ore şi pe la 8 seara se oprirã în faţa liniei Constanţa-Cernavodã, înaintea staţiei Medgidia, oraş nou-nouţ de 20 de mii de locuitori şi care promite sã aibã o populaţie şi mai densã. Acolo, domnul Kéraban nu putu trece numaidecât calea feratã pentru a poposi la hanul unde vroia sã-şi petreacã noaptea. Linia era ocupatã de un tren şi au trebuit sã aştepte peste un sfert de ceas ca drumul sã fie liber. De aici plângeri şi proteste la adresa administraţiei cãilor ferate care crede cã totul este permis, nu numai sã-i striveascã pe cãlãtorii în stare sã facã prostia sã urce în vehicolele ei, dar îi şi întârzie pe cei care refuzã sã ia loc în asemenea mijloace de transport. /.../ În fine, trenul pãrãsi staţia Medgidia, bariera se ridicã, diligenţa îşi urmã drumul şi cãlãtorii se odihnirã într-un han destul de bun din oraşul al cãrui nume fusese ales în cinstea sultanului Abdul-Medjid” (J. Verne). Cãlãtorul de astãzi poate vedea aceaşi garã, construitã în 1860, în faţa cãrora au zãbovit eroii lui Verne. Iar tipul de han dobrogean tipic poate fi identificat cu hanul vechi de la Mãcin, descris în Traseul IV.

98 km. – Mihail Kogãlniceanu. Sat. Staţie c.f. Aeroportul internaţional Constanþa.

128 km. – Tariverde. Sat. Urmele aşezãrii getice (1200-300 î. Hr.).

150 km. – Baia Sat. Sat. Staţie c.f. Tumuli cu vestigii neolitice (mileniul 4-2 î. Hr.).

171 km. – BABADAG. Oraş (10600 loc.). Staţie c.f. Obiective turistice: Geamia Ali-Gaza Paşa (sf. sec. XVII). Mausoleul lui Sari Saltîc (sec. XV). Biserica armeneascã (sec. XVII). Biserica Sf. Dumitru (sec. XVIII). Casa Panaghie (înc. sec. XIX). Rezervaţia floristicã Kiorum Tarla. Muzeu de artã orientalã. Centru viticol.

    ”A doua zi ajunserã fãrã probleme, strãbãtând un fel de câmpie pustie, la Babadag, dar atât de târziu, încât li se pãru mai cuminte sã-şi continue drumul şi în timpul nopţii” (J. Verne). Babadagul era un oraş înfloritor. Cãlãtorul turc Evlia Celebi enumerã în secolul XVII peste 3000 de clãdiri cu seraiuri înalte, 4 geamii, 11 schituri, 20 de şcoli, 8 hanuri şi meşteşugari de tot soiul. În centrul vechi, cãlãtorul de astãzi poate gãsi destule elemente care sã certifice bogãţia şi parfumul oriental de altãdatã.

207 km. – TULCEA. Municipiu reşedinţã de judeţ (94755 loc). Staţie c.f. Port la Dunãre. Obiective turistice: Biserica Sf. Nicolae (1865). Moscheile Azzizie (1899-1924), Ismail Paşa (1877). Palatul Poştelor (1870). Primãria veche (1870-1872). Casa Avramide (sec. XIX). Muzeul Deltei Dunãrii. Acces în Rezervaţia Biosferei Delta Dunãrii. Monumente, statui. Muzee. Centru viticol.

    ”Pe la cinci dupã-amiazã se oprirã la Tulcea, unde domnului Kéraban nu-i fu greu sã gãseascã un hotel pe placul lui. Van Mitten fu lãsat sã viziteze Tulcea al cãrui amfiteatru, dintre cele mai pitoreşti, se înalţã pe versantul nordic al unor coline, în fundul unui golf format de o lãrgire a fluviului, aproape în faţa oraşului Ismail” (J. Verne). Urcând pe colinele împãdurite ale Tulcei, cãlãtorului i se deschide o privelişte de rarã frumuseţe asupra principalei porţi de acces în inima Deltei Dunãrii, iar clãdirile vechi din veacul XIX redau şi mai bine imaginea oraşului vãzutã de olandezul Van Mitten.

Traversare cu bacul spre satul Tudor Vladimirescu.

227 km. – PLAURU. Sat pescãresc pe Braţul Chilia. Tradiţii folclorice ale lipovenilor.

    ”A doua zi, la 24 august, diligenţa trecea peste Dunãre în faþa Tulcei şi o lua prin delta formatã din douã braţe mari” (J. Verne). Urmãrind în mod logic traseul, diligenţa lui Kéraban, pentru a ajunge la Ismail, trebuia sã treacã prin satele pescãreşti Ceatalchioi şi Plauru. În acest loc începeau o serie de necazuri. „Spre searã poştalionul se împotmoli, iar caii nu-l puturã scoate din mâl” (J. Verne). Dar asta nu era totul: o haitã de mistreţi avea sã atace diligenţa. „Mistreţii sunt foarte numeroşi în toate ţinuturile din preajma deltei dunãrene; ai a te teme de atacul lor şi pot fi puşi, neîndoielnic, în categoria animalelor sãlbatice” (J. Verne). Şi în ziua de astãzi localnicii se tem de mistreţii care sãlãşuiesc în stufãrişurile Deltei. Nici porcii domestici nu sunt mai prietenoşi; lãsaţi în voia soartei pe plauri sã mãnânce ce apucã, au un aspect fioros şi agresiv şi lipovenii fac adevãrate expediţii de vânãtoare pentru a-i captura. Revenind la personajele lui Verne, aceştia scapã din încercare datoritã curajului celor doi valeţi şi îşi continuã voiajul inedit în jurul Mãrii Negre.

Listeaza